Campanie de crowdfunding pentru „Transilvania Gastronomică—Food Culture Festival” 2016

Campanie de crowdfunding pentru „Transilvania Gastronomică—Food Culture Festival” 2016

Asociația My Transylvania din Sibiu derulează în perioada 9 martie—27 aprilie  o campanie de strângere de fonduri pentru organizarea și desfășurarea festivalului „Transilvania Gastronomică—Food Culture Festival”, aflat în 2016 la a doua ediție. Campania îi are alături pe cei de la „Parteneriat pentru Arte“ din București, specializați în managementul sponsorizării în cadrul evenimentelor culturale și creative, precum și platforma de crowdfunding CREȘTEM IDEI din Cluj Napoca.
Pe parcursul a 40 de zile, încercăm să vă convingem să ne susțineți prin implicarea voastră, efort care va fi răsplătit prin recompense memorabile și care ne ajută în cunoașterea reciprocă.

Festivalul nostru își propune să crească comunitatea  celor care apreciază și promovează cultura gastronomică autentică din sudul Transilvaniei. Astfel, credem noi, putem păstra și celebra diversitatea culturală foarte bogată care se regăsește în produsele și rețetele locale. Experimentele noastre culinare se adresează atât publicului larg și curios cât și specialiștilor.

Câteva exemple de întâlniri puse la dispoziția publicului larg, sub umbrela:
Descoperă și înțelege cultura gastronomică locală / ENJOY & UNDERSTAND THE FOOD
—Neighborhood Cooking (Specialități ale diverselor etnii din orașul Sibiu)
—Dinner in the citadel (Cină în cetate: meniu inspirat de locații deosebite din centrul orașului)
—Local Market Days (Promovarea piețelor locale ca loc de gustat și descoperit produse locale)
—Rural County Brunch (Specialități ale regiunilor rurale din județul Sibiu)
—Taste of Transylvania (Specialități multiculturale din Transilvania)
—Gourmet Brunch (Rețete reinterpretate cu produse de sezon)
—Manor Cuisine of Romania (Specialități boierești din România)

Acțiunile dedicate specialiștilor sunt reunite sub conceptul:
Participă la crearea identității gastronomice locale / EXPERIENCE THE FOOD & EXCHANGE KNOWLEDGE ABOUT THE FOOD
—Sibiu City Menu (Lansarea unui meniu comun în 10 restaurante participante pentru toată perioada în care are loc festivalul)
—Meet the local producers (Întâlnire cu producătorii din zonă)
—Lansarea unui label comun „Gust Local” pentru restaurante și producători din sudul Transilvaniei
—Masă rotundă pe tema New Transylvanian Cuisine
—Award Gala (Gală de premiere pentru 5 categorii)
—Live cooking performance pentru tinerii bucatari

Alături de noi, mai sunt implicați în organizarea festivalului o serie de parteneri locali, dintre care amintim: mulți producători locali reuniți în cooperativa BIOCOOP, Parohia Evanghelică Sibiu prin programul Gușterița Verde, Centrul Cultural Maghiar și Asociația  Județeană de Turism Sibiu, împreună cu care ne bucurăm deja de cele 13 evenimente care vor avea loc în august și septembrie.

Un ajutor semnificativ îl constituie și implicarea constantă a unor entuziaști din branșă precum Oana Coantă de la Bistro de l’Arte Brașov, Ramona Matia de la Bistro Jules și Ioan Bebeșelea de la Syndicat Gourmet Sibiu.

Mai multe despre proiectul Transilvania Gastronomică – Food Culture Festival și campania noastră aflați pe http://goo.gl/J4NA0w și pe Facebook

Ne bucurăm de mâncatul împreună!

Cristian Valentin Cismaru

Brânză bună în burduf… și nu numai

Pe lângă peisajele frumoase și obiceiurile pe care încă le păstrează vii, Mărginimea Sibiului, regiune cu veche tradiție pastorală, este adesea asociată și cu brânza bună. Oierii din această zonă și-au câștigat renumele pentru calitatea feluritelor brânzeturi pe care le produc precum brânza de burduf, telemeaua, cașul, urda, și care se găsesc în piețe. Ați gustat cu toții măcar o dată brânza din Mărginime, nu e așa? Dacă nu, vă recomandăm să o faceți.

La Rășinari pe Ruta Transhumanței

Pornind pe Drumul Brânzei, noi am ajuns sâmbătă, 16 mai, până la familia Badiu din Rășinari. Am fost așteptați cu bucurie și poftiți în fața unor platouri pline cu diverse sortimente de brânzeturi, care așteptau să fie degustate și să li se afle povestea. Am primit amănunte despre procesul de preparare al diferitelor feluri de brânză din lapte de bivoliță, de vacă și de oaie – în special de oaie, bineînțeles. Le-am și gustat pe toate împreună cu un pahar de vin alb.

Am aflat, printre multe altele, despre utilizarea cheagului din stomac de miel pentru ca brânza să nu se sfărâme, cum se face urda din zerul rămas de la caș, sau ce culoare are brânza de oaie în comparație cu cea de vacă și de bivoliță (asta ca să nu ne mai poată păcăli nimeni la piață, după cum zicea domnul Badiu). Explicațiile au împletit atât de bine datele științifice cu anumite cunoștințe de natură empirică ale țăranilor care de atâta timp se ocupă cu prepararea acestor produse, încât concluzia noastră nu putea fi alta decât însăși afirmația celui care ne vorbea: „tot ceea ce este în știință se leagă de ceea ce vine din tradiție”.

După degustare, am servit un gulaș din carne de porc și de vită care ne-a lăsat deschis numai apetitul de a cunoaște mai îndeaproape locul în care ne aflam. Am pornit, așadar, spre Căminul Cultural al comunei, unde ne așteptau perechi mândre de copii în port rășinărean pentru a ne transmite din bucuria lor de a juca învârtita și jiana pe ritmurile dictate de un fluieraș și de zurgălăii de la picioarele tinerilor dansatori. Ziua s-a încheiat frumos în grădina familiei Badiu cu povești tihnite și plăcintă cu rabarbăr.

Avem în plan și alte evenimente prin care puteți descoperi locuri din preajma Sibiului și cultura lor gastronomică. Vă invităm să le descoperiți consultând Agenda culturală din 2015 de evenimente gastronomice si alternative în sudul Transilvaniei.

Cotlet de porc cu un ingredient surpriză

Cotlet de porc cu un ingredient surpriză

Din preparatele existente în oferta orașului nostru pare să lipsească, de cele mai multe ori, un ingredient care cu siguranță le-ar da mai multă culoare și savoare: elementul local. Și prin local ne referim la ceva mai mult decât sărmăluțele cu mămăligă și smântână și mititeii la grătar, feluri de mâncare cu tradiție și foarte bune, de altfel, pe care le găsim cu ușurință în restaurantele noastre. Cum ar fi ca ingredientul acesta local să cuprindă rețete vechi, produse de sezon sănătoase din regiunea noastră și povești ale producătorilor locali din care avem cu toții de învățat?

Ce gust ar putea avea elementul local

Imaginează-ți că ai ales să iei cina la un restaurant din centrul încărcat de istorie al Sibiului într-o sâmbătă liniștită și caldă de mai. De cum pătrunzi în curtea pavată cu piatră,  ai impresia unei călătorii în timp – un timp al frumosului simplu și natural și al bunului gust (și încă n-ai gustat nimic). După primirea călduroasă de care ai parte la intrare, te așezi la una dintre mesele de pe terasă, încrezător că ai ales bine și că seara va fi una foarte plăcută.

Ești încântat de locul în care ai pătruns și cucerit de îndată de ideea de a servi un meniu autentic al regiunii geografice în care te afli. Ba mai mult, ți se indică și o masă de degustare la care se află zâmbitori doi producători ai unei ferme bio din zonă. Acum știi și de unde provin produsele din care sunt făcute preparatele meniului ales. Îți este mai greu doar să alegi ce să servești la gustare și ca fel de bază. După ce savurezi și desertul, nu știi ce să lauzi mai întâi: preparatele gustoase și servirea impecabilă, gustul dat de produsele celor doi fermieri simpatici pe care încă îi vezi zâmbind și povestind cu oamenii strânși la masa lor sau această asociere minunată între urban și rural, între preparate, produse locale și povestea producătorilor lor.

La plecare, nu poți să nu intri și tu în vorbă cu cei doi producători și să le guști produsele expuse. Afli astfel cu câtă pasiune își muncesc pământul și au grijă de animale și chiar cât de mare trebuie să fie tulpina ierbii înainte ca ea să poată fi mâncată de văcuța care dă laptele din care este făcută brânza pe care tocmai ai savurat-o. Pleci foarte bine dispus, mulțumit că de acum vei ști de unde să îți cumperi produse sănătoase și gustoase. Ai și o bucată mare de telemea în sacoșă. Și plănuiești să revii.

Gust local – o realitate în Sibiu

Pare o poveste frumoasă, nu-i așa? Ei bine, este exact ceea ce au trăit cei care au ales să ia cina la restaurantul Jules sâmbătă, 9 mai 2015. Aceasta a fost locația plină de farmec, cu gazde primitoare de care vorbeam. Cei doi producători simpatici sunt, de fapt, Eugen și Daniela de la bio-ferma din Ilimbav, cunoscuți mai ales pentru porcii de mangaliță pe care îi cresc. Ei erau cei care îndemnau pe toată lumea să guste din jumerile sau slănina făcute din carnea fără colesterol a porcilor de mangaliță sau din telemeaua proaspătă. În tot acel timp, povesteau cu drag despre grija lor pentru pământ și animale, despre cum își prepară produsele, despre cât de verde este ferma lor în această perioadă a anului sau despre cât de bucuroși sunt copiii care le trec pragul că se pot juca și că pot zburda în voie, făcându-și din animale foarte buni prieteni.

Meniul căruia îi puteai reproșa numai faptul că te punea în dificultatea de a alege era următorul: supă cremă de gulii sau salată de sfeclă, brânză și nucă la gustare, cotlet de porc cu ierburi aromatice și spanac sau plăcintă cu carne de gâscă la felul principal și plăcintă cu brânză de vaci ca desert.

Ideea acestei asocieri între rural și urban, preparate și producători se numește „Gust Local” și a venit prin asociația My Transylvania, din dorința de a promova autenticitatea, producătorii și gastronomia locală.

Din aceeași dorință s-a născut și ideea festivalului „Transilvania Gastronomică – Food Culture Festival”, care se va desfășura anul acesta, în luna septembrie. Cultura gastronomică locală va fi celebrată atunci prin evenimente culinare cu specific local, regional sau chiar național, prin workshop-uri și conferințe. Până atunci, te poți bucura și tu de o experiență similară celei descrise mai sus. Gustul local revine la Jules sâmbătă, 16 mai 2015, cu producători din Valea Viilor și Sărata.

 

Brunch cu jumări organice și alte delicii din Transilvania

Brunch cu jumări organice și alte delicii din Transilvania

Slănină bine afumată și jumări crocante, brânzeturi de tot felul făcute în casă și salate din legume culese în urmă cu jumătate de oră din grădină. Munți de felii de pâine vârtoasă, bine rumenită, scoasă de câteva minute din cuptor. Toate stau adăpostite în castroane și platouri de ceramică în așteptarea începutului marelui ospăț.

Festin in aer liber marca Transilvanian Brunch

Un brunch organizat în curtea plină de verdeață a unei biserici medievale din Stejărișu, Retiș sau Copșa Mare este, dincolo de dimensiunea culinară fabuloasă, o călătorie incognito în viața unei comunități tradiționale din zona Dealurilor Târnavelor. Nu este o simplă gustare înlocuitoare de mic-dejun și prânz, ci este un adevărat festin.

Dacă sunteți gurmanzi, Transilvanian Brunch impresionează prin diversitatea, calitatea și savoarea mâncărurilor oferite pe aproape tot parcursul anului. Nici un produs nu provine dintr-o fabrică de mâncare sau dintr-o cultură agricolă intensivă. Meniul nu este deci unul standardizat, ci el diferă de la un sezon la altul. Oamenii locului oferă tot felul delicatese din carne de porc (slănină bine afumată, jumări, cârnați, tobă, pastă de jumări, pateu de casă din ficat de porc sau chisătură – un amestec de slănină tocată și ceapă roșie). Nu lipsesc chiftelele, ruladele cu carne tocată și verdeață, plăcintele, precum și multe feluri de brânzeturi, maturate sau proaspete. În funcție de anotimp, toate acestea sunt asezonate cu diverse salate: de castraveți, ceapă și mărar, de crudități, de sfeclă roșie cu hrean, de cartofi, de ceapă roșie și ou, cu arpacaș, de roșii și busuioc, de vinete, fasole și zacuscă.

Mămăliga este servită oaspeților fie însoțită de brânză, fie amestecată cu ardei, cârnat și cimbru, gratinată în cuptor. Gustările sunt stropite cu țuică de casă, cu ceai de flori de câmp sau din plante medicinale, cu compot de rubarbă, cu socată sau siropuri din fructe de pădure.

În timp ce gustările dispar de pe mese, în ceaune fierb felurile principale: supe (pline de afumătură, legume proaspete și tarhon), tocane preparate din diverse feluri de carne și sarmale uriașe. În miezul verii nu lipsesc supele reci de agrișe, de mere, de salată și fasole verde.

Pentru cine mai poate rezista unui asemenea ospăț, urmează parada deserturilor – hencles, cozonac cu nucă și cu mac, prăjitură cu fructe de sezon, clătite cu urdă și mărar, prăjitură cu brânză de vaci și mere, mălai dulce, iaurt cu miere și nuci, diverse gemuri și dulcețuri savuroase.

Desert cultural  cu concerte de orgă și tururi de cetăți

Dacă sunteți pasionați de istoria și tradițiile Transilvaniei, prânzișorul din comunitatea săsească va oferă și o asemenea componentă culturală, sub diverse forme: un tur al satului, o plimbare cu căruța, o vizită la fierar, un program muzical susținut de fanfara locală, muzică și dansuri, un concert de orgă sau audierea corului în biserică, o scurtă drumeție, un tur pe teme de patrimoniu. Nu trebuie uitate nici poveștile spuse de bucătarii care au pregătit toate bunătățile; acești oameni sunt prezenți, de altfel, la toate evenimentele din viața respectivelor comunități.

Delicatesă pentru pofticioși în stil Transilvanian Brunch: supă de mere  

Pentru gurmanzi, iată rețeta unei supe de mere care poate fi gustată doar în satele săsești din jurul Sibiului.

Ingrediente pentru șase porții: șase mere cât mai acrișoare, un cartof, două cepe tocate mărunt, o țelină tăiată fin, doi litri de apă, două linguri de zahăr, trei linguri de făină, 200 mililitri de smântână, boia de ardei, piper și salvie.

Modul de preparare este simplu, însă nu trebuie să sperați că supa făcută în oala de inox de acasă, pe aragaz, poate să aibă același gust precum cea făcută într-un ceaun, la foc aspru de rășinoase. Pentru început, se încălzește untul într-o cratiță, la foc mediu. Se adaugă merele, cartofii, ceapa și țelina; se călesc timp de circa cinci minute, amestecând des, până când ceapa devine translucidă.

Se pun: sarea, salvia, boiaua de ardei și piperul, după care amestecul se mai ține pe foc pentru 30 de secunde. Amestecul aromat se acoperă cu apă și se aduce la fierbere. Lăsăm să fiarbă la foc mic până se înmoaie merele. În acest timp, omogenizăm smântâna pentru gătit cu făină. Când merele sunt fierte, scoatem un polonic din zeama de supă, punem peste amestecul de smântână și făină, omogenizăm bine și adăugăm în supă. Dacă vreți să fiți siguri că veți obține o supă fină și cremoasă, fără cocoloașe, puteți trece prin sită amestecul de smântână cu făină. Lăsați să mai fiarbă 3-4 minute și stingeți focul. Cine vrea, poate să-și mai adauge în farfurie o lingură – două de smântână acrișoară.

Dacă descrierea acestui ospăț cu delicii săsești v-a stârnit deja apetitul, trebuie spus că Transilvanian Brunch este organizat la cerere de la începutul lunii mai până la mijlocul lunii octombrie în zona Hârtibaciu – Târnave (adică regiunea cuprinsă între Sibiu, Mediaș, Agnita, Făgăraș și Sighișoara). Mai multe detalii pot fi găsite aici.

 

Comori săsești ascunse în inima Transilvaniei

În inima Transilvaniei, pe o arie de doar câteva zeci de kilometri pătrați, există cinci localități-comori de tradiții medievale, arhitectură săsească, istorie și ospitalitate. Valorile nealterate ale comunităților transilvănene pot fi regăsite în tihnă într-un tur de câteva zile, care vă oferă tot ce vă puteți dori: cazare cum nu s-a mai văzut, istorie bine conservată, arhitectură tradițional germană, mâncare bio gustoasă și modalități inedite și variate de petrecere a timpului liber. Sunt satele noastre preferate din zona Târnavei!

Alma Vii, locul unde fiecare casă își scrie istoria

În negura anilor 1200, hoardele mongole comandate de Kadan și Batu Han, nepoții favoriții ai lui Ginghis Han, se pregăteau să dea foc Europei Centrale. Într-un cătun minuscul din sudul Transilvaniei, frumoasa săsoaică Alma a strâns în jurul său bărbații și femeile din cele 10 familii alături de care trăia și s-a luptat îndârjit cu invadatorii. Cronica nu menționează ce s-a întâmplat cu Alma și cu tovarășii ei de război, dar satul s-a numit de atunci Alma Vii. Pe dealul unde Alma a înfruntat mongolii a fost construită, după câteva zeci de ani, o mică biserică.
Astăzi, după plecarea masivă a sașilor în anii ‘90, de gloria trecută mai amintesc cele 200 de case trainice, înșirate pe străzi late, umbrite de pomi fructiferi. În acestea trăiesc doar 390 de suflete, la paritate și în bună pace, romi și români.

Arhitectura tradițională bine păstrată (fiecare faţadă este decorată cu emblema familiei sau cu o zicală şi cu o dată amintind de un eveniment din istoria clădirii), biserica fortificată, precum și peisajul magnific au devenit în ultimii ani un magnet pentru turiștii dornici să descopere o latură necomercială, mai puțin cunoscută, a Transilvaniei.

Biertan, picnic în curtea cetății aflată în patrimoniul UNESCO

Pentru turiștii doritori de drumeții pe dealurile domoale ale Transilvaniei, Alma Vii poate fi punctul de plecare al unei excursii de jumătate de zi, prin Richiș, spre o altă bijuterie săsească – Biertanul, localitate intrată în patrimoniul mondial al UNESCO.

Biertan a fost un important centru ecleziastic, găzduind aproape trei secole scaunul Episcopiei Luterane (cunoscută și ca Episcopatul Săsesc). Biserica în stil gotic târziu a fost construită în urmă cu șase veacuri, pe locul unde existase o altă biserică, mai mică. Când străbateți Biertanul, nu are cum să vă scape organizarea urbanistică a localității în stil francon, cu șiruri de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță biserica-cetate.
Pentru istoria românilor, localitatea punctează prin faptul că aici a fost descoperit Donariul de la Biertan, obiect ritual invocat pentru a dovedi prezența unei populații creștine vorbitoare de limba latină în regiunea Daciei secolului al IV-lea.

Copșa Mare – mijlocul Țării Vinului

La mai puțin de trei kilometri de Biertan se află o altă nestemată turistică a Transilvaniei rurale, localitatea Copșa Mare. Vestiți mai ales pentru faptul că stăpâneau cele mai întinse și cunoscute plantații viticole din Țara Vinului, locuitorii din medievala Copșa Mare s-au supărat că vecinii din Biertan construiseră o mare biserică. Ca urmare, au ridicat la rândul lor o biserică și mai mare, care poate fi vizitată și în prezent – Dacă sunteți saturați deja de vizite în biserici fortificate, Copșa Mare punctează decisiv și printr-o ofertă bogată de turism ecologic. După plac, puteți participa la excursii pe biciclete, la ore călărie, la exotice vânători de trufe sau la diverse drumeții. De asemenea, se pot întreprinde vizite în gospodăriile tradiționale.

Cazare la Conac și suc de mere bio la Mălâncrav

La un deal distantă de Copșa Mare (adică peste opt kilometri) se află exemplul de succes al reconstrucției Transilvaniei rurale, Mălâncravul. Și aici există obișnuita biserică evanghelică fortificată a unui sat săsesc respectabil (construită pe ruinele unei bazilici romane), celebră prin pictura sa murală.
Dincolo de istorie, Mălâncravul impresionează prin faptul că este un sat plin de viață, cu peste 1.000 de locuitori, din care care 200 sunt copii. Cele peste 180 de proiecte puse în aplicare de fundaţia patronată de Prinţul Charles au generat o economie rural-turistică efervescentă. Conacul Apafi a fost restaurat și transformat în casă de oaspeți. Un destin similar l-au avut și patru case părăsite achiziționate de Fundaţia Mihai Eminescu Trust. Cei peste 1.000 de turiști care înoptează anual în aceste spații au parte de mese copioase tradiționale, cu tot felul de ciorbe, tocane și o gamă variată de brânzeturi făcute în casă. Livada de meri și peri din localitate a fost cumpărată de aceeași fundație, producția de fructe pe cele peste 50 de hectare fiind vândută direct sau transformată în suc de fructe organic.

Tabere de arhitectură eco la Meșendorf
Un ultim giuvaer săsesc al Transilvaniei ascunse este Meșendorful, cu o biserică deosebită, în stil gotic timpuriu. Arhitectura tradițională rurală a zonei este considerată un exemplu de construcție ecologică, astfel încât sătucul săsesc a devenit gazdă pentru tabere destinate viitorilor arhitecți, plictisiți de cenușiul betoanelor moderne.

Fiecare dintre aceste cinci sate săsești, cu istoria, cetățile și prezentul lor, reprezintă fețele unei „altfel” de Transilvanii,  puțin explorată, bine ascunsă printre dealurile Târnavelor. Singura undă de tristețe pe care o ai în suflet după un astfel de periplu este că, exceptând Mălâncravul, populația acestor localități a scăzut masiv după exodul sașilor de acum două decenii. Câteva cuvinte în asprul dialect saksesch ar însufleți locurile.

Cele cinci sate sunt locul ideal pentru hike și bike între cetăți: http://www.reky-travel.de/bike-si-hike-intre-cetati/ .